Paphiopedilum- Papucul Doamnei

Se spune că pe aceste meleaguri ar fi poposit zeița Venus, zeița frumuseții din mitologia romană. Se povestește că la poalele munților Rarau erau trei ciobani cu turmele de oi. Era primăvară. Pădurile înverzite și cîntecul duios al fluierului te îmbiau la vrajă și la dragoste între oameni. Venus stătea lungită pe iarba moale sub un stejar și asculta fermecată glasul fluierului, uimită de frumusețea celui care cînta, un cioban, pe nume Ionică. Dar și zeița era răpitor de frumoasă și de grațioasă, fiind înveșmîntată într-un văl alb-liliachiu, cu o coroniță de flori pe frunte. Jupiter, de teama că zeița va ramîne pe Pămînt de dragul ciobanului cu fluier, a slobozit un fulger teribil și i-a poruncit să se întoarcă în lăcașul zeilor, în Olimp. Ascultîndu-i porunca, și alergînd în mare grabă, Venus și-a pierdut papucul din piciorul stîng.

Ionică, ciobanașul, găsind papucul, mare i-a fost mirarea cînd a văzut ca papucul nu poate fi urnit din loc, ca și cum ar fi prins rădăcini. Și într-adevăr pînă seara, în jurul papucului zeiței au crescut cîteva frunze verzi, late, cu nervuri arcuite în jurul lor.

Frămîntat de gînduri Ionică ciobanașul a adormit lîngă papucul uitat de zeiță, visînd că aceasta îi spunea: "Să nu miști papucul din locul lui pentru ca el se va transforma în cea mai frumoasă floare ce va împodobi văile munților voștri".

Ionică s-a trezit dimineața vesel, rămînînd pironit locului ceasuri întregi pentru a vedea împlinirea minunii visate. Și minunea se împlini!

Povestind cele întîmplate oamenilor locurilor și celorlalți ciobani, floarea crescută din papucul zeiței a căpătat numele de "papucul doamnei" sau "pantofiorul lui Venus", așa cum se știe și în zilele noastre, simbolizînd dragostea de natură a oamenilor și bucuria lor la venirea verii.

Deci să începem cu descrierea acestei flori neobișnuite. 

Frunzele acestei flori se deosebesc prin aspectul lor marmorat. Sunt lucioase, de culoare verde-aprins și ca formă pot fi înguste și alungite, uneori scurte și rotunjite. 

Florile par a fi din ceară, de culoare maro, galben, verde, alb, combinate cu puncte, linii, degradeuri. Tija florală poate ajunge pîna la 30 cm, prezentînd doar o singură floare cu diametru aproximativ de 10 cm. Înflorește primăvara și vara, iar floarea dureaza aproximativ 1-3 luni, rareori înflorește a doua oară pe sezon.

Orhideea Paphiopedilum iubește lumina dar poate tolera și umbra ușoară în timpul sezonului de creștere. Nu trebuie ținute în plin soare pentru ca se vor arde frunzele. Păstrați-le într-o poziție bine încălzită în timpul lunilor de iarnă.

Există doua tipuri de Paphiopedilum: unele de altitudine joasă, care preferă temperaturi mai calde (minim 15 grade C noaptea şi 23-27 grade C ziua) şi cele de altitudine mai mare, care prefer mai mult racoarea (10 grade C noaptea, ziua 21-23 grade C). Hibrizii din comerţ se simt bine la temperaturi cuprinse între 12-27 grade C. Planta matură necesită  diferenţa de temperatură de cel puţin 10 grade C de la zi la noapte. Puii au nevoie de temperaturi mai ridicate cu 3-6 grade C.

 Substratul trebuie menţinut uşor umed, dar nu ud complet. Pentru aceasta se recomandă o udare la 7-10 zile, dacă planta este menţinută în temperaturile ideale, în caz contrar, udarea se face ceva mai des, la un interval de 3-4 zile între udări. Cel mai bine este să se verifice frecvent pamîntul şi atunci cînd începe să se usuce se va uda.

Substratul pentru aceasta orhidee trebuie sa fie unul uşor, care să dreneze rapid dar să reţină şi umiditatea. Un amestec recomandat este format din: scoarţă de brad, muşchi sphagnum şi perlit.

Pentru a evita supradozarea, se recomandă o fertilizare uşoară la fiecare udare.